„Cu ajutorul lui Dumnezeu ...”

Când le aud pe toate fostele grăsane care după ce au slăbit declară că se simţeau bine şi înainte, mă ia ameţeala. Toate declară fie că s-au apropiat de Dumnezeu fie că Dumnezeu le-a ajutat. Pe vremea când erau grase, cele mai multe mărturiseau că au probleme cu glanda, singura glandă vinovată de starea lor fiind, de fapt, la majoritatea copleşitoare, glanda nesimţirii. Stilul acesta, de-a găsi cauza în exterior şi de a nu-ţi asuma vina ( nici măcar aceea de-a acumula mai mult decât consumi ), ne va crea multe probleme. Nicio societate nu poate evolua dacă nu are în centrul său individul responsabil şi dacă, în loc să încurajeze responsabilizarea acestuia, îl integrează într-un colectiv ( echipă, clasă, comisie, partid ) care îi anulează statutul individual ce se diluează / se pierde în masa amorfă şi anonimă a colectivităţii.

Cum poţi evolua ca individ când eşti sufocat de colectivitate mai ales dacă acea colectivitate e submediocră? Şi ce societate este aceea care îşi devorează valorile şi scoate în faţă produse manufacturate după chipul propriei mediocrităţi?