Legat de
catarg, Ulise a fost singurul care a ascultat cântecul sirenelor şi, în acelaşi
timp, n-a plătit cu viaţa pentru asta. Toţi camarazii săi au scăpat pentru că
n-au auzit cântecul. Nu există aşadar decât aceste căi. Fie eşti atât de bine
ancorat în spaţiul tău ( catargul ) şi de valorile tale detaşându-te astfel de
exteriorul ademenitor dar ucigător ( cântecul sirenelor ) fără a te gândi vreun
moment să ratezi o astfel de experienţă, fie eşti surd prin refuzul acceptat şi
autoimpus ( de a-ţi turna ceară în urechi ) de a auzi chemarea ( dar pentru
asta trebuie să crezi în cel care îţi interzice
să asculţi ceea ce ţi-ar produce mult rău atât ţie cât şi celor din jur ).
Din păcate
azi tot mai puţini sunt dispuşi să renunţe de bunăvoie şi nu mai există nici posibilitatea
limitării libertăţii adulţilor sau copiilor, nepregătiţi pentru o astfel de
aventură, de a asculta / de a vedea lucruri fermecătoare dar care, neînţelese,
produc efecte devastatoare.
O libertate
care va face, probabil, din noi toţi, tot
o apă şi-un pământ, căci, până la urmă, din
pământ suntem...iar orgoliul nostru fără de limite îl va determina până la
urmă pe Dumnezeu să-şi retragă suflarea divină cu care ne-a cinstit în momentul
Facerii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu