E ploaia ca un
gând neterminat
oprit la
marginea de jos a ceţii
întocmai cum
toţi anii tinereţii
se bulucesc
nebuni spre-anonimat
şi cum prezentul
sfâşiat de picuri
se fragmentează
nu în zile ci în clipe
ofrandă
aşternută-ntre risipe
să-ncoroneze
tristele nimicuri
spre mâine,-o
nouă zi care începe
din reveria-n
care lenevim
întinşi pe
visele ce le topim
ca şoapte calde,
scurse în ureche.
v
Şi gândul e întreg
dar nunai azi,
lumina, sunetul îţi
scaldă chipul...
O să trăieşti cât
se-ntrupează visul
ca-n flacăra
prezentului să arzi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu