PĂRERI 14

Tot ceea ce se-ntâmplă azi cu noua guvernare demonstrează ori că ceea ce făcea vechea guvernare era corect şi, prin urmare, era singura cale de urmat, ori că politicienii români, uzaţi de poveşti frumoase în opoziţie sunt incapabili, ajunşi la putere, să imagineze altceva. Nu se poate începe nimic, totul trebuie continuat ca să nu scoatem din pepeni ori din păpuşoi ( în stradă ) poporul olteano-moldovean suveran, altoit, în ultima vreme, cu tot mai mulţi lăstari bucureşteni şi ardeleni, şi care, chiar şi el, se lasă din ce în ce mai greu dus la urne.

Într-o vreme în care moda corsetului folosit nu pentru falsificarea aspectului ci pentru corectarea defectelor a revenit dovedindu-se un instrument absolut necesar, reprezentanţii cei mai diformi ai societăţii româneşti care ar trebui să-l poarte cu mândrie şi la vedere, arătând că doresc într-adevăr să-şi corecteze defectele, de fapt încearcă, disperaţi, să scape de el. Corsetele moderne, tot mai sofisticate ( dna, diicot, ccr, csm, sri, sie, ong-uri, etc. ), construite din materiale cât mai adecvate scopului, par a se dori tratate omogen, ca şi când ai putea folosi gipsul din cazul unei fracturi şi în cazul unei proteze dentare de corecţie. Şi, mai mult decât atât, nu-i laşi pe cei din sistem să decidă cine-o fixează ci pui portarul clinicii ori pompierul motivând că ei, oricum, îi ştiu pe toţi specialiştii din instituţie.

Totul trebuie făcut, pare-se, conform unui tipar arhetipal, „la zid părăsit / şi neisprăvit” dar nu de un meşter Manole dispus la sacrificiu, fie chiar şi minimal, ci de calfe şi zidari cu vocaţia sarmalelor şi micilor, ţuicii, vinului şi berii, manelelor şi, jenant de obsesivei, „noi suntem români”.