PĂRERI 15

Răbdarea şi insistenţa dau roade. Comuniştii şi securiştii au reuşit să devină şi stăpânii banilor. Când ai un popor divizat în cei care pot fi uşor aburiţi şi cei care trăiesc în nori crezând că sunt mai presus de noţiuni precum vot, drepturi şi obligaţii cetăţeneşti etc., nu poate fi decât aşa cum este la noi. De-aceea, simţind pericolul unei gândiri corecte şi al unui comportament responsabil din partea celor care trăiesc afară, s-a încercat din răsputeri eliminarea acestora prin restricţionarea accesului la urnă, o limitare prin procedee fizice ( numărul redus de secţii de votare, amplasate la mare distanţă unele de altele ), fiindcă celelalte nu prea mai funcţionează pentru ei. Nu poţi să-i spui celui de-afară că e o greşeală acordul cu FMI, când el ştie că este esenţial să aibă o înţelegere cu o bancă ce-i ia o dobândă cât mai mică sau că-i o greşeală să reduci salariile din sistemul bugetar ori pensiile de stat pentru a micşora sumele cu care te împrumuţi fiindcă, zi de zi, consumi mai mult decât produci în timp se el sau cei din jurul său îşi pierd slujbele din cauza crizei deşi nu lucrează la stat, ori să deplângi prin emisiuni televizate situaţia muritorilor de foame în vreme ce insişti ca pensionari de lux să (re)dobândească pensii speciale de 4.000 - 18.000 de lei care sunt, de cele mai multe ori, mai mari decât salariile pe care le-au avut şi pentru care au contribuit la fondul de pensii.

Adevărul e că toată lupta s-a dus, de la gândul rău pus lui Ceauşescu şi până azi, pentru bani, pentru averea statului la care contribuim cu toţii şi pe care o gestionează aleşii, urmaşi demni ai activului comunist şi ai securităţii, cu puternice rădăcini şi legături între ei, obedienţi unicului stăpân, cu nume de cod, avere. Nu ura faţă de comunism a produs evenimentele din ’89 ci faptul că, în comunism nu li se permiteau averi, acces la bănci, legături externe etc. Dar acum când le au vor şi lucrurile bune din comunism, adică victorie zdrobitoare în alegeri ( peste 70% ), MAN ( transformată în parlament ) să conducă după bunul plac, partid unic ( alianţă unică ), popor de asistaţi care să depindă de bunăvoinţa statului, cu salarii de 700 de lei şi reprezentanţi ai lui, aleşi ai săi, cu venituri de mii, zeci de mii sau sute de mii de euro, etc.

Sigur că pentru asta trebuiau să joace scenele împuşcării, mineriadelor, alegerilor libere, alternanţei la putere, în vreme ce spectatorii fideli participau ovaţionând, cei precauţi ezitând iar majoritatea, cu silă, refuzând permanent să aibă de-a face cu ei.