Din tot ce-a fost, nădejdea mai
rămase...
În legi şi hotărâri nepotrivite
comunităţi de oameni, istovite
se-ncurcă-ades precum balene-n plase
ce-s puse naufragiul să-l evite
când, fără de motiv, dezorientate
de cer senin ori ape tulburate
pe plajă se avântă sub ispite
mult mai presus de simţuri şi chemări.
Doar cântul de sirene le mai ţine
acolo unde nopţile sunt pline
de stele căzătoare peste mări,
acolo unde Îţi începe-mpărăţia
şi unde se termină orice vină
unde tăcerea Ta savant divină
nu-i altceva decât vinovăţia
de-a nu fi fost în stare niciodată
în mii de ani de rugi şi-ngenunchieri
să Te arăţi ori să vorbeşti ca,
nicăieri,
prin suflet vreo-ndoială să se-abată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu