Te
căutăm dar nu Te mai găsim
iar vorbele-Ţi au devenit doar semne
făcute
toate ca să ne îndemne
pe-aproape şi duşman să îi iubim
de
parc-ar fi, din noi, bucată ruptă
ori
parte dintr-un suflet peticit
în
care şi iubirea s-a chircit
cu
ochii umezi şi cu faţa suptă
nu
de durere ci de spaimă-adâncă
şi,
poate, de-o uşoară-ngrijorare
că
la credinţa fără de hotare
primit-am numai o tăcere sfântă.
Tu,
cel de-acestea toate mai presus,
mulţimi
de fleacuri palide, lumeşti,
la
toate cele simple, omeneşti,
răspuns
ne-ai dat povestea lui Isus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu