PSALM

Ce fel ai fost Părinte de ţi-ai lăsat chiar Fiul

să ducă de-unul singur povara de-a fi om

în lumea-n care visul se naşte fără somn

şi-n propriu-i trup, cu trudă, el îşi clădea sicriul

şi-o mamă fără vină să nască vinovată

pe-acela care lumii îi va clădi biserici

în care popii gângavi, bieţi slujitori himerici

de pântec mult prea hulpav şi gură depravată,

sfinţenia lor calpă îşi strigă-n gura mare,

din slujba lor modestă ei fac motiv de fală

căci prea aproape-i omul iar Domnu’-i vorbă goală

când ruga şi credinţa pierdute-s printre-odoare

şi-ai pătimit vreodată răzbunător cum eşti

zdrelind până la sânge, de-atâtea rugi, genunchii

cum au făcut bătrânii, cum o mai fac azi pruncii

ce cred că adevăru-i în traista-Ţi cu poveşti ?