GÂNDURI 9

          Mă-ntreb, adesea, cât de prost trebuie să fii, ca om, încât să nu-i mai poţi asculta decât pe cei care-ţi confirmă părerile, să nu mai poţi citi decât ziarele ori să te uiţi la televiziunile care, spunând aceleaşi lucruri, adevărate anestezice, pe care vrei să le auzi, te imbecilizează în cele din urmă. Şi asta cu atât mai mult cu cât părerile tale sunt limitate de interesele personale cele mai primitive: venituri mai mari, mai mult liber, taxe cât mai puţine şi mai mici, într-un cuvânt evaziune de la îndatoririle cetăţeneşti. E o formă de a te plasa mereu în opoziţie deoarece fiecare grupare aflată la putere te nedreptăţeşte, din punctul de vedere prezentat mai sus. Fiindcă fiecare, în opoziţie e liberal iar la putere e conservator.

De cât timp e nevoie pentru a creşte o generaţie ce poate fi educată, nu supusă ci dornică de a se educa, de a se schimba? Cred că de o veşnicie. Şi asta pentru că fiecare generaţie apucă să preia metehnele celei anterioare ( de fapt, promovarea se şi face în funcţie de capacitatea de a prelua şi perfecţiona aceste metehne ). O societate bazată pe calităţi este obositoare dar una bazată pe defecte este incitantă. Pentru că, cea dintâi, este lumea care i-a plictisit pe Adam şi Eva, în vreme ce, a doua, născută din primul defect uman, lăcomia ( am ce-mi trebuie dar mai vreau ), nu numai că nu plictiseşte pe nimeni ci este motorul întregii existenţe.

Mai uşor poate fi concepută o lume în care îngerii se ţin de drăcovenii decât una cu draci pocăiţi, bătând mătănii şi ţinând posturi prelungite.

Modelul fiecăruia nu este decât imaginea spiritului său. Dacă eşti un ranchiunos, modelul tău este unul care critică pe toată lumea, dacă eşti un un parvenit, modelul este unul care şi-a depăşit condiţia dar n-a fost încă asimilat, etc., etc.

Din păcate, cei echilibraţi, cinstiţi, integri sau modeşti riscă să rămână propriile modele deoarece tot mai puţini se regăsesc în ei.