E,
trupul tău, o amforă grecească
plină de
mir, ascunsă-n apa mării,
cu
forma-i, spre adânc, să ispitească
satiri
surprinşi în clipa disperării.
Stam singur, şi visări mă cuprindeau,
cu
ochii-n cer, cu îngeri pe retină,
în timp
ce pe timpane mişunau
ode-nchinate
ţie, în surdină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu