E, astăzi,
Afrodita, compromisă,
la mare modă e,
de-acum, Furina
ce singură-şi
asumă vina
de-a bântui prin
zona interzisă
a viselor în
patimi rătăcite
şi-a drumului
pierdut spre paradis.
Se lăfăie-ntr-o
lume-n care ni-s
amputate gânduri
şi-s proscrise
de nemiloşi
călăi cu ochii ficşi
cu miere-n vorbă
dar cu măşti pe faţă
ce-mbie din
cuvinte dar îngheaţă
cu fapta, de te
miri că mai exişti
după atâtea băi
de promisiuni,
scăldat în ape
tulburi ori călâi,
precum Ahile,
numai în călcâi,
mai simţi, la
vorba lor, ceva presiuni.
Rămână ei,
broscoi, în veşnic rut
orăcăind,
iluzionaţi că-i cântec
tot sunetul pe
care-l scot din pântec
să-i ducă-n iad,
că-i drumul cel mai scurt !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu