Sunt
strajă azi doar vanităţii mele
culese
ori păstrate-n tomuri mii
rămas
la senectute-ntre copii
ca
rătăcita lampă printre stele
şi-ncet,
încet lumina-i tot mai slabă
pe
lângă mine trec meteoriţi
să
ardă prea devreme ispitiţi
în
haosul din jur, în mare grabă...
Ce
pot să spun ori cum să-i mai opresc?
În
vremea mea şi eu ca ei am fost
ca
să ajung bătrân şi fără rost
niscaiva
milă, Doamne, să-ţi cerşesc
deşi
de tine-adesea mă-ndoiesc
–
îmi pari nepăsător, ba chiar senil –
mărturisesc
naiv, ca un copil:
iubindu-Te,
pe mine mă iubesc!
profu'de romana....salutari cu drag si dor!
RăspundețiȘtergeresalutari cu drag si dor!
RăspundețiȘtergere