Dedicată
unui evaluator
care cică-i formator
şi care, inspector fiind,
se priveşte cu mult jind...
Dă-mi, Doamne, minte de fudul
să
pot şi eu privi de sus
la
oameni cumpătaţi ce nu-s
ca
proştii, proşti dar nu destul.
Că
prostu’ nu-i educator
ci-i
decât alţii mai presus
parc-ar
fi prieten cu Isus
aşa
se poartă... E actor
ce
joacă rol în piesa proastă
pe
care o jucăm cu toţii,
în
care parcă, toţi netoţii
sunt
lupii răi cu colţii-n coastă.
Dar toţi sunt pripăşiţi la stâni
nu
drept ciobani ci câini de pază
ce,
guduraţi, nu pot să vază
că
nu-s, nici peste ei, stăpâni !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu