Dac-ar
fi să-mi caut rostul
nu
l-aş căuta în lume,
dac-ar
fi să-mi caut vremea
nu
aş căuta-o-n ceruri,
dac-ar
fi să fiu eu rostul
m-aş
închide-n mine însumi,
dac-ar
fi să fiu eu vremea
chipul
tău l-aş ţine-n palme !
Dar mi-s azvârlit în lume
unde
vremea face spume
precum firul de nisip,
spulberat
şi fără chip,
unde
alţii-mi decid rostu’
şi-l
accept ca... mai tot prostu’ !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu