marți, 7 mai 2013

VERSURI 31


Între fiinţele noastre curgeau molecule de timp
spre imense lacuri de acumulare
ce alimentează regretele tardive,
prin gândurile învălmăşite
cu amintiri şi speranţe
se ciocneau electroni
debusolaţi de răcirea
globală
în vreme ce ultimul atom
din unica celulă a inimii mele
sforăia
mângâiat pe creştet
de suflarea
bosonului Higgs

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu