La-ncrucişări de drumuri
şi poteci
întâii oameni întâlneau
mereu
pe sfântul Petre ori pe
Dumnezeu
şi nu ştiau de liber e,
să treci.
Şi-adesea ani întregi se
aştepta
căci moşii aţipeau la-ntretăieri
dar nu contau
aceste-ntârzieri
căci, vremea, nimeni nu o
măsura.
Îns-a venit puhoi de
nerăbdare,
pământul s-a umplut de
trepăduşi
fiinţe instabile care
nu-şi
mai încap în piele de
ardoare
şi-n goana lor nebună
spre succes
călcau ades pe bărbile de
sfinţi
ce-n intersecţii aşteptau
cuminţi
ca miliţienii să le dea
acces
să rătăcească-n lume,
tranzitoriu,
şi deghizaţi să nu-i
cunoască lumea
spre-a-nfăptui, neapărat,
minunea
de-a moţăi prin sensul giratoriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu