Atât de bine înfipt e
comunismul în scumpa noastră patrie
încât rădăcinile lui îi gâdilă în talpă, cred, pe americani. Mă uit stupefiat
la realizatori care acum câteva luni făceau nenumărate emisiuni tv cu iubitori de animale oripilaţi de ideea
rezolvării, să zicem, brutale a situaţiei câinilor comunitari iar astăzi se dau
de ceasul morţii vizavi de tragedia copilului sfâşiat de o haită de câini. Aceeaşi
realizatori cărora nu le-a păsat zeci de ani de promiscuitatea unei capitale
europene în care animale domestice se sălbăticesc, formează haite şi îşi apără
teritoriul ameninţat de orice intrus, conform unor legi simple ale naturii,
acum vorbesc, cu lacrimi în ochi, despre necesitatea rezolvării problemei
maidanezilor. Iubirea nu are nimic de-a face cu legile naturii care guvernează instinctele.
De obicei, cele mai mari greşeli se fac din sau în numele iubirii. Pe mine mă
siderează sintagme de tipul „iubitor de animale”, „iubitor de natură”. Cum
adică? Iubirea, sentiment uman atât de greu scos la vedere, trebuie manifestată
faţă de oameni. Pentru celelalte poate fi admiraţie, respect, înţelegere, adică
atitudini care implică şi raţiunea. Cei care se declară iubitori de animale au o problemă. Ori se simt stingheri în relaţiile
interumane ori nu înţeleg rostul raţiunii.
În dorinţa de-a imita
civilizaţia occidentală, riscăm să o parodiem în stilul nostru atât de original.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu