SNOAVE 6

Abia urcat la Bucureşti în trenul de Oradea, un oltean intră în compartiment şi, după ce face cunoştinţă cu moldoveanul şi cu ardeleanul din compartiment, trăgând cu ochiul moldoveanului, i se adresează ardeleanului, despre a căror minte lâncedă auzise şi el, cu aerul de superioritate specific celor care vorbesc mult mai mult decât gândesc:

-         Auzi, bade, d-ta ştii ce-i ăla care stă în cuşcă, îi legat, câteodată, cu un lanţ, îi flocos şi latră?

Porneşte trenul şi, pe la Ploieşti, ardeleanul, care nu scosese o vorbă, întreabă:

-         Stă în cuşcă ?

-         Dacă are, stă, zice olteanul.

Ardeleanul tace iar dar, pe la Braşov, zice:

-         Îi legat, câteodată, cu un lanţ?

-         Da, da !

Când trenul ajunge pe la Teiuş, deşi nu mai spuse nimic, întreabă iar:

-         Îi flocos?

-         Este, mai ales cel de la stână.

La Câmpia Turzii, frecându-şi palmele, mai spune:

-         Şâ latră ?

-         Latră, latră !

Ardeleanul, care cobora la Cluj, se ridică şi se pregăteşte, meticulos, de despărţire. Înainte ca trenul să oprească în gară, se-ntoarce spre oltean şi, din uşa compartimentului îi zice:

-         Îi un câne !

-         Da de unde ştii ?, bâiguie olteanul, surprins.

-         De la Bucureşti, răspunde ardeleanul, închizând uşa compartimentului.