ELEGIA I

           Am trăit dezamăgiri cu mult mai multe faţă de cât se cuvenea

şi mă-ngrijorează cei care

au ocolit viaţa

şi-s totuşi nemulţumiţi, revoltaţi chiar, 

de puţinele clipe

ce le-au rămas în clepsidră.

E-atâta nepăsare

încât destinul s-ar subţia ca pentru plevuşcă

de-ar fi după asta

dar zilele

ne sunt numărate de alţii

în timp ce nopţile ni le numărăm singuri

în pustiul viselor,

în vecinătatea coşmarurilor

cu demoni căzuţi

în patima beţiei ori a drogurilor

furnizoare de sensuri unice

sau de intersecţii giratorii,

din care ieşirile sunt blocate.

VOI

mergeţi pe contrasens

evitând cu dibăcie impactul

cu sensul normal,

injectaţi cu supradoze de adrenalină,

sfidători.

Chiar dacă sunt fiinţă profund socială,

chiar dacă îmi pasă,

EU 

nu mai fac asta,

chiar dacă...