Se-apropie iarna
cu paşi de felină-alungată
din teritorii
bogate-n vânat.
E bătrână şi-şi târâie anevoie umbra
printre tufişuri brumate
şi-n zgomotul
grădiniţelor supraaglomerate
din
tentaculare oraşe
îşi caută adăpostul
prin pubele
în care
urmele de fier, de sticlă, de plastic
sau de hârtie
- cercuri concentrice ale vârstei noastre -
se disting
printre clipele arse.
Vai Elis,
şi-acum mai aud
ţipătul copilăriei tale,
dureros tăciune aprins în palmă,
făcându-şi culcuş
în timpanele mele naive,
pline
de zgomotul corăbiilor eşuate
prin marile arhipeleguri
ale ficţiunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu