Ca un nor de pulbere cosmică
prăbuşit,
trecutul meu
s-a scurs,
sufocându-mă.
Şi umbra ta l-a vegheat, Doamne,
cum gardianul
deţinutul
cum gândul
tot
ceea ce se supune
pieirii
şi disperarea
visele noastre
noapte de noapte
pierdută sau regăsită
în orgii
sau invocări ale numelui Tău.
Şi nimic
nu pare mai simplu
ca prezentul continuu
al nepăsării
ascunse sub rugi
şi moţăieli prin biserici
cu fum de tămâie
şi cântece îngânate
cu fără de margine
slavă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu