Elegia VII

 Şapte e numărul meu magic,

e ca o fereastră deschisă prin timp

 – intrăm  

şi ieşim prin ea câte-o săptămână

întrebându-ne

unde începe şi unde se sfârşeşte

luna, anul sau veacul... –

Doisprezece e numărul meu sacru,

 – lunile anului,

apostolii,

cavalerii mesei rotunde,

fiii lui Iacob,

ramurile arborelui vieţii,

lumea desăvârşită... –

Trei este numărul meu feeric

 – şi  ieri şi azi şi mâine

şi iad şi pământ şi cer

şi naştere şi viaţă şi moarte –

Doi este numărul meu social

 – noapte  şi zi

duşman şi prieten

cunoscut şi străin

bărbat şi femeie

prinţ şi cerşetor ... –

Dar unu,

unu e numărul

singurătăţii

mele

în faţa

LUI.