Elegia V

Priveam în zarea pierdută

prin pădurea

ursului brun,

cu gândurile rătăcite pe cărările

fără sfârşit ale obsesiilor albite

când

ai trecut

prin faţa ochilor mei

şi, pentru o fracţiune de secundă,

doi hormoni

au început să joace bâza.

Le-am întrerupt brutal joaca

trecerea ta devenind, brusc,

extrem de serioasă.

Ţi-am făcut rapid profilul psihologic:

disponibilitate enormă

la shoping,

sex

şi nestatornicie.

Am asmuţit hormonii spre tine...

La-nceput

a fost bucurie

apoi plictiseală

şi-n final,

păreri de rău...

Sunt, iată, de-atunci,

paznicul stepelor

cu privirile pierdute

în zarea rătăcită

prin pădurea ursului brun...