Elegia X

Nimic din puterea de altădată

a cuvântului,

dacă a existat vreodată,

n-a mai rămas.

E, - acum molcom şi leşinat,
acum cu decibelii întinşi la maxim -,
numai formă sonoră, lipsită de sens,

plin de vicii ascunse ori la vedere,

şi, uneori, mai poartă semnele torturii la care

a fost supus.

Cuvintele bătrâne, neputincioase,

s-au retras în grotele incomode ale dex-urilor

aşteptând

vreun ujică ori foarţă

să le dea bineţe,

să le-ajute să se simtă, iarăşi, vorbe.

Unele dintre ele se mai ascund

în spatele faptelor

dar sunt puţine,

tot mai puţine.

Cele aflate la putere,

conducând imperiul lexical,

sunt cele de cartier,

de mahala,

lăfăite-n manele, în vile şi-n merţuri,

prelinse, galben-verzui,

pe ecrane

izvorâte din guri de comentatori, redactori şi jurnalişti...

Televiziuni de succes!

We don’t need no education...