Uşor, uşor
un strop de clorofilă s-a prelins
din lumina lui Martie
în sufletul meu,
privitor peste vremuri,
degustător de trecut.
Şi capul semeţ
al primului fir de iarbă
fu retezat
de privirea peste umăr a iernii.
El poate fi mândru
şi fără cap...
Ruptă,
tânăra mlădiţă de viţă de vie
udă pământul rece.
Ea poate plânge
şi fără inimă...
Din zăpezile trecute
un fulg rătăcitor.
El poate zbura
şi fără aripi...
În vreme ce eu,
fiinţă bolnavă de moarte,
nu pot trăi fără tine,
umbra mea !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu