Purtaţi de vorbe lâncezeam prin birturi.
Azi, paşii tăi te poartă către schituri
Căci moartea te priveşte surâzând.
De ce ţi-e teamă, ce păcate ai
De umbli să cerşeşti azi mântuirea?
De-ai fi ştiut o clipă ce-i iubirea
De pasul ultim nu te mai temeai.
El nu ţi-a dat viaţa să-i arăţi
Cum spaima-ţi muşcă-n suflet ca un şarpe
Când simţi că eşti din El şi El din tine-i parte,
Îndrăgostit de toate, a fi, poţi.
Mai stau şi azi prin birturi, răzvrătit.
Dar, lumea eu iubind-o, pe El l-am fost iubit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu