E-n lume nebunie şi păcat,
Întreg pământul pare că-i infern
Iar cerul este doar tărâmul tern
C-un Dumnezeu mereu resuscitat.
Şi tot Edenul e-un ambulatoriu
Se-agită măşti de oxigen, salvări,
Iar sfântul Petre pufăie pe nări
Fiindcă-i, de-acum, un paznic derizoriu.
Îi apărem în gândurile calme
Nu drept copii, ci îndrăciţi nepoţi
Ce ne-am propus, de barbă, azi, cu toţi
Să-L tragem des şi să-L luăm la palme.
El poate se gândeşte, cândva c-om înţelege
Că raiul e pământul, că omul este rege!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu