duminică, 24 iulie 2011

SONET VII

Nu vreau muţeniei tale să-i răspund
Cu vorbă multă, nu că n-am cuvinte,
Dar simt cum din tăcerea ta, fierbinte,
Ies aburii părerilor de rău.
Nu vorbele-s de vină, nici gesturile pale
Şi nici privirea caldă, întoarsă spre trecut
Nici amăgirile pe care le-am pierdut
Doar rătăcind prin gândurile tale.
Vinovăţia o-mpărţim frăţeşte
Dar inocenţa este doar a ta
Căci numai tu, din toate, poţi avea
Sfinţenia unui înger căzut, când se jeleşte.
De joacă dracii bâza cu îngeri laolaltă
Nici binele nici răul, în suflet, nu tresaltă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu