E miezul zilei oare, e miezul nopţii, poate,
Acela-n care ceasul bătu să rupă timpul
Când singur Dumnezeu sui Olimpul
Şi-i pregăti pe toţi, încet, de moarte.
Toţi zeii s-au retras, iară titanii,
Cuminţi, au dat o fugă prin legende
Să se adăpostească-n vremi pribege
Convinşi că vremea lor au îngropat-o anii.
Trecu de-Olimp şi-n ceruri a ajuns
Făr-a privi în urmă şi fără de regret
Se aşeză alene pe tronul Său măreţ
Şi, din priviri, dispreţu-I m-a pătruns.
Iar, de atunci, ca omu’, ce-adesea-i părăsit
Regret şi blestem clipa din care L-am iubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu