Mai plâng în noi
copiii, chiar dac-avem azi prunci,
ori zburdă fără
grijă alături de nepoţi,
de la şotron
şi-ascunsa, a mai rămas în toţi
nu numai
amintirea ci sufletul de-atunci.
Nu tot ce azi
se-ntâmplă-i lumină în privire
dar, dincolo de
ceaţă, pe mine mă zăresc
şi-oricât mi-ar
fi de aspru cuvântul bătrânesc,
nicicând mânia-l
naşte ci veşnica iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu