Roiesc
în mine şi-mprejurul meu
contradictorii,
aprigi, sentimente
şi
călătoare gânduri penitente
la
focul ce se zbate-şemineu
la
fel ca Tine-n lumea ce-ai creat-o
îngenunchindu-l
pe Adam femeii
ca,
prins la marginea cenuşii şi-a scânteii,
să
uiţi, lumina pe-ntuneric, când ai dat-o.
Şi-acum,
la orbi, în ceasul nimănui
scăpare
cauţi doar pe promisiuni
turnate
în urechi ca de bătrâni
ce-aud
numai ce vor, nu ce le spui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu