BALADA SORŢII ASUMATE

Din tot ce-a fost, din tot ce-a mai rămas

sub colburi se arată uneori,

doar, poate, dătătorul de fiori

drum abătut spre ultimul popas.

Sunt numai buruieni pe partea ta,

scaieţi şi câte-o salcie scorburoasă

din care bufniţa, bătrâna curioasă,

aruncă reci priviri de peruzea.

Cealaltă parte plină e de flori

multicolore şi înmiresmate

dar sensurile-s clare, demarcate,

şi nici o staţie-n care să cobori

şi, dac-ar fi, n-ar mai avea vreun rost,

alegerea-i făcută prea demult

când gândurile, năvălind tumult,

ţi-au râs prelung, cu glasuri care-au fost

topite-n joc şi multe bucurii

pe care, zi de zi, se-aşterne ceaţa

ca-n ascunzişul ei să-ţi devoreze viaţa

ceasornicul pierdut prin bălării.