şi
teama ne cuprinde, cea fără de motive,
precum
căderea nopţii nemărginit se-ntinde
acoperind
regrete cu taine de demult.
Mă
mângâie pe creştet iar, de copil, o mână,
mi-s
nopţile mai grele ca zilele în care
smulgeam
din mine clipe şi-apoi, cu fiecare,
reconstruiam
iluzii zidindu-le-mpreună.
S-au
spulberat sub vremuri şi duse-s pe pustii...
căci,
mersului, popasul i-a luat de-o vreme locul
şi-acum,
privind în urmă, zadarnic caut rostul
din
visuri fără margini ori nopţi de insomnii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu