POPOR NEVRICOS 3

Sunt, fără doar şi poate, un individ capabil să transforme orice cuvânt într-o imagine şi nu mi-a fost dată o imagine mai cutremurătoare, mai scabroasă, mai inumană, mai nefirească decât cuvântul gay.

Dar era imaginea mea şi nu a lor, eu eram acela care nu puteam accepta normalitatea într-o  astfel de relaţie, mai ales când imaginea apărea cu bărbaţi fiindcă altfel, dacă la mijloc erau cupluri de femei, mă suspectam, ca să fiu sincer, şi de oarecare „perversitate”. De aici şi până la cuvânt, ca să nu mai vorbesc de manifestaţii împotriva unor astfel de relaţii, este o cale pe care n-am s-o străbat niciodată şi n-am să înţeleg vreodată de ce este nevoie să se pronunţe popii vs. psihologi, creştinii vs. atei, noua dreaptă (??!!) vs. cine? (- vechea stângă / noua stângă / vechea dreaptă / pro diversitate, etc. ?? ), deşi, când aud câteodată pe câte unul că ar trebui să introducem în constituţie că suntem un popor fundamental creştin, mă trec fiori mai reci ca pe vremea comunismului, fiindcă mă gândesc la ce s-ar întâmpla dacă s-ar mai naşte şi situaţii de felul majoritarii creştini vs minorităţile musulmane / budiste / atee, etc. Şi-apoi, motivaţia că a fi altfel, adică gay,  nu-i un lucru firesc, e cât se poate de puerilă. Dar, după 23 de ani, cu proces câştigat în instanţă, să nu restitui bisericile greco-catolicilor, numai pentru că nu vrei şi, fiind majoritari, poţi să faci asta, este un lucru firesc? Să refuzi, ca preot, să-l îngropi pe cel mort pentru că nu şi-a plătit cotizaţia la biserică de câţiva ani, este un lucru firesc? Să refuzi o slujbă simplă cuiva care a decis că, după moarte, vrea să fie incinerat, nu înmormântat, este firesc? Mie mi se pare mai mult o dovadă de forţă, de dictatură şi de înstăpânire nu numai a lumii acesteia ci şi a celei de dincolo, ceea ce, pentru vremea în care trăim şi lumea în care vrem să trăim, este, cel puţin, nepotrivit dacă nu jenant.

Fiinţă sau lucru, omul este un obiect al cunoaşterii ( cunoscut / cunoscător ), singurul care-şi permite să treacă prin raţiune şi în cuvânt ceea ce simte dar nu este obligat să facă asta. Din nefericire, cei care se manifestă public în această dispută absolut inutilă, sunt mai mulţi decât cei care, anul trecut, au reuşit să răstoarne guvernul. Cred că, într-o lume de mutanţi, românii ar avea capul în stomac, crucea pe piept şi cuvântul spiritualităţii româneşti, duh, moştenit de la bunica noastră, latina, ( nu-i aşa??? DUH, duhuri, s. n. 1. (În superstiții) Ființă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ◊ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfățișată trinitatea divină în creștinism. ♦ Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet, spirit (al unei ființe). ♦ (Înv.) Respirație, suflare, răsuflare. ◊ Loc. adv. Într-un duh = foarte repede. ◊ Expr. A-și da duhul = a muri. ♦ (Înv.) Duhoare. 3. Capacitate intelectuală, minte, inteligență; umor, spirit. ◊ Loc. adj. De duh = spiritual, inteligent. Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual. ◊ Expr. Sărac cu duhul = prost, naiv, simplu. ♦ Fig. Idee, aspirație. 4. (Înv.) Caracter, fire, natură, temperament. ◊Loc. adv. Cu duhul blândeții = blând, binevoitor. ♦ Notă caracteristică, specific. ♦ Sens adevărat al unui text, esență; intenție. – Din sl.duhŭ. Sursa: DEX’98 ) şi sub nici o formă cuvântul spirit, imprimat 3D pe spate, vizibil, ca zidul chinezesc, de pe lună.

Cum poţi să nu iubeşti această ţară, când îţi oferă atâtea manifestări viscerale şi deci, tot atâtea, motive de meditaţie şi de raţionalitate?