PĂRERI 17

Mi-aduc aminte cum, de nenumărate ori, am asistat la atitudini admirative superlative, provocate unora de faptul că anumiţi indivizi aveau bani mulţi, atitudini concentrate în expresii de genul Bă, ăla are bani, bă! sau Bă, habar n-ai ce de bani are ăla! ori Bă, nu te pune cu ăla, că are bani de te-ngropă!. Şi, de fiecare dată, mă gândeam la situaţia similară în care, spărgându-i unuia capul, să exclami siderat: Bă, ăsta are creier !, deşi, existenţa materiei, nu garantează folosirea profitabilă a ei. Sigur că, aşa cum unii ţin banii la ciorap pentru vremuri grele, e posibil ca alţii să păstreze creierul, alimentându-l numai atât cât să-l ţină în stand by, iar la o adică, vorba lui Caragiale, pac la Răsboiul. Altfel nu-mi explic proverbul care spune Cu prostul ( =ignorantul ) să nu te pui că are mintea hodinită. Dar mintea odihnită, în foarte puţine cazuri e folosită pentru recalificări serioase, reprofilări, cotituri în carieră, fiind, în majoritatea sufocantă a situaţiilor,  folosită pentru acumulări de acte, de diplome, de hârtii, şi rezultatul e similar: priceperi, competenţe de carton. La fel şi cu banii... E, până la urmă, tot un fel de şmechereală, de superficialitate ce transmite mesajul clar: vezi, măi, tocilarule, ţi-ai pierdut juma’ de viaţă tocind şi eu, care m-am distrat, mi-am trăit tinereţea, sunt, acum, la acelaşi nivel cu tine... Ba, de cele mai multe ori, după stilul promovărilor din scumpa noastră ţărişoară, e mult mai sus decât tine, scuipându-ţi, cu mândrie patriotică ( fiindcă poziţia obţinută e, întotdeauna şi exclusiv, în sistemul de stat ), în cap.  

Singura mea îngrijorare e legată de momentul în care prostul cu bani va putea să-şi cumpere mai multe vieţi cu banii săi deşi se spune că, oricum, prostia este infinită, doar inteligenţa-i limitată. Atunci, într-adevăr ar fi o problemă dar, dacă ne gândim că şi dintre cei cu creier au bani, situaţia, poate, nu e chiar dramatică.